monticul

MONTÍCUL, monticuli, s.m. 1. (Geol.) Formă de relief cu aspect de movilă; munte mic, colină. 2. (Anat.) Mică proeminenţă. [Var.: montículă s.f.] – Din fr. monticule, lat. monticulă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONTÍCUL s.m. 1. (Geol.) Microformă de relief cu aspect de movilă; munte mic. 2. (Anat.) Mică proeminenţă rotunjită. [Cf. lat. monticulus, fr. monticule].
(Dicţionar de neologisme)

MONTÍCUL s. m. 1. mică ridicătură de teren cu aspect de movilă; grămadă de materiale, de pietre etc. 2. (anat.) mică proeminenţă rotunjită. (< fr. monticule, lat. monticulus)
(Marele dicţionar de neologisme)

monticúl s. m., pl. monticúli
(Dicţionar ortografic al limbii române)