mâncărimi

MÂNCĂRÍME, mâncărimi, s.f. Senzaţie (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritaţie trecătoare, de înţepătura unor insecte etc. şi însoţită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. ♢ Expr. A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simţi mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreţ, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret. – Mâncare + suf. -ime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNCĂRÍM//E ~i f. Senzaţie de furnicare a pielii (provocată de diferite boli, de înţepătura unor insecte etc.) şi însoţită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. ♢ A avea ~ de (sau la) limbă a) a nu fi în stare să păstreze tăcerea; b) a fi vorbăreţ; palavragiu. /mâncare + suf. ~ime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mâncăríme s. f., g.-d. art. mâncărímii; pl. mâncărími
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÂNCĂRÍME s. v. prurit.
(Dicţionar de sinonime)