mălină

MALÍN, -Ă adj. v. malign.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂLIN, mălini, s.m. Arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare şi cu fructe drupe mici, negre, din a cărui scoarţă amară se prepară un medicament astringent (Prunus padus). 2. (Bot.; reg.) Liliac¹. – Din mălină (derivat regresiv)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂLINĂ, măline, s.f. Fructul mălinului (1), drupă sferică de culoare neagră şi cu gust amar, întrebuinţat în medicina populară. – Din bg. malina, ucr. malyna „zmeură”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂLÍN ~i m. Arbore din familia rozaceelor având frunzele cu marginea zimţată, cu flori albe şi fructe mici, negre, folosite în industria alimentară şi în medicină. /Din mălină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MĂLÍN//Ă ~e f. Fruct al mălinului. /<bulg. malina, ucr. malyna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mălín (mălíni), s.m. – Arbust (Prunus padus). Sl. (bg., cr., slov., ceh., pol., rus.) malina „zmeură” (Cihac, II, 185; Berneker, II, 12; Pascu, II, 220; Conev 44). Confuzia semantică se explică prin prezenţa plantei în aceleaşi desişuri în care creşte zmeura. – Der. mălină, s.f. (fructul mălinului); măliniş, s.n. (munte în care există mulţi arbuşti din această specie); măliniţă, s.f. (tulichină, Ligustrum vulgare).
(Dicţionarul etimologic român)

MALÍN s. n. dantelă transparentă, uşoară, fină. (< fr. malines)
(Marele dicţionar de neologisme)

malín s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mălín s. m., pl. mălíni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mălínă s. f., g.-d. art. mălínei; pl. mălíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MĂLÍN s. (BOT.; Prunus padus) (Transilv. şi Ban.) prun sălbatic.
(Dicţionar de sinonime)

MĂLÍN s. v. lemn-câinesc, liliac, mahaleb, năfurică, pin, sirinderică, vişin turcesc.
(Dicţionar de sinonime)