turcesc

TURCÉSC, -EÁSCĂ, turceşti, adj. Care aparţine Turciei sau populaţiei ei, privitor la Turcia sau la populaţia ei; turc (2). ♢ Cafea turcească = băutură preparată dintr-o pulbere fină obţinută din boabe de cafea prăjite şi măcinate, fiartă în apă cu adaos de zahăr. ♢ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă turcească, se spune despre bărbaţii spâni şi cu zbârcituri pe faţă. – Turc + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. şi tranz. A (se) asimila cu populaţia turcă (şi cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TURC//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic pentru turci; propriu turcilor. ♢ Cafea ~ească băutură preparată din cafea măcinată fin şi fiartă în apă cu zahăr. /turc. + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TURCÍ, turcésc tranz. A face să se turcească. /Din turc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TURC//Í mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura şi obiceiurile turcilor; a deveni asemănător cu turcii. /Din turc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

turcésc adj. m., f. turceáscă; pl. m. şi f. turcéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

turcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. turceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MĂTURĂ-TURCEÁSCĂ s. v. năfurică.
(Dicţionar de sinonime)

MAZĂRE-TURCEÁSCĂ s. v. năut.
(Dicţionar de sinonime)

MINTĂ-TURCEÁSCĂ s. v. melisă, roiniţă.
(Dicţionar de sinonime)

TURCÉSC adj. turc, (ir.) osman, osmanic, osmanlâu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgân, păgânesc.
(Dicţionar de sinonime)

TURCI s. v. păpădie.
(Dicţionar de sinonime)

TURCÍ vb. (înv. şi pop.) a se păgâni.
(Dicţionar de sinonime)

TURCÍ vb. v. ameţi, chercheli, îmbăta, tur-menta.
(Dicţionar de sinonime)