ocultație

OCULTÁŢIE, ocultaţii, s.f. 1. Dispariţie temporară a unui astru datorită interpunerii între el şi observator a unui alt corp ceresc. 2. (Mar.) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. ♦ (În sintagma) Lumină de ocultaţie = lumină intermitentă (a farului, a geamandurii). – Din fr. occultation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OCULTÁŢI//E ~i f. Dispariţie temporară a unui astru din câmpul de observaţie, cauzată de trecerea între el şi observator a unui alt corp ceresc. /<fr. occultation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OCULTÁŢIE s.f. 1. Eclipsare temporară a unui astru, datorită interpunerii unui alt astru între acesta şi observator. 2. (Mar.) Acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. [Gen. -iei, var. ocultaţiune s.f. / < fr. occultation, lat. occultatio].
(Dicţionar de neologisme)

OCULTÁŢIE s. f. 1. eclipsare temporară a unui astru datorită interpunerii unui alt astru între acesta şi observator. 2. dispariţie a ceva; disimilare. ♢ (mar.) acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. (< fr. occultation, lat. occultatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

ocultáţie s.f. (sil. -ţi-e), art. ocultáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. ocultáţiei; pl. ocultáţii, art. ocultáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)