original
[Sinonime]
ORIGINÁL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice şi literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. ♢ Loc. adj. şi adv. În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artişti, scriitori, oameni de ştiinţă) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Fiinţă sau obiect care serveşte ca model pentru o operă de artă. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobişnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORIGINÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre acte, documente, opere de artă, fotografii etc.) Care constituie forma de origine; produs pentru prima oară; servind drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări. 2) (despre opere, teorii, idei etc.) Care se impune prin valoare irepetabilă; de valoare autentică. 3) (despre oameni de artă sau de ştiinţă) Care realizează o operă de valoare irepetabilă; producător de opere autentice. 4) Care se caracterizează prin trăsături puţin obişnuite; ieşit din comun; neobişnuit; curios. /<lat. originalis, fr. original
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORIGINÁL2 ~e n. 1) (în opoziţie cu copie) Exemplar iniţial unic care constituie originea unei opere de artă sau a unui act scris. 2) (în opoziţie cu traducere) Lucrare în limba de origine (în care a fost scrisă). 3) (în opoziţie cu variantă) Manuscris în forma prezentată de autor. /<lat. originalis, fr. original
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORIGINÁL, -Ă adj. 1. (Despre acte, opere literare şi artistice; adesea s.) Care nu este făcut după nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv; autentic. ♦ În original = în formă primară; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima dată de cineva, care aparţine în întregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de artă, de poezie etc.) Care scrie, compune, creează ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobişnuit; extravagant, bizar; excentric. [Cf. lat. originalis, fr. original].
(Dicţionar de neologisme)
ORIGINÁL, -Ă adj. 1. (despre acte, opere literare şi artistice; şi s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv, autentic. o în ~ = în formă primară, neimitat, necopiat; netradus. 2. spus pentru prima dată de cineva, care aparţine în întregime cuiva; nou, inedit. ♢ (despre artişti, scriitori etc.) care creează ceva cu totul nou, personal. 3. (şi s. m. f.) ieşit din comun, neobişnuit; extravagant, bizar; excentric. (< fr. original, lat. originalis)
(Marele dicţionar de neologisme)
originál (inedit) adj. m., pl. origináli; f. sg. originálă, pl. or originále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
originál s. n., pl. originále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORIGINÁL adj., s. 1. adj. autentic. (Document ~.) 2. s. (înv.) matcă. (~ al unui act.) 3. s. (FILOL.) (livr.) arhetip. (~ al unei scrieri.) 4. adj. v. adevărat. 5. adj. nou, (livr. fig.) inedit. (Spectacol, procedeu ~.) 6. adj. personal. (Manieră ~ de a scrie.) 7. adj. v. neobişnuit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Original ≠ fals, plagiat
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORIGINÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre acte, documente, opere de artă, fotografii etc.) Care constituie forma de origine; produs pentru prima oară; servind drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări. 2) (despre opere, teorii, idei etc.) Care se impune prin valoare irepetabilă; de valoare autentică. 3) (despre oameni de artă sau de ştiinţă) Care realizează o operă de valoare irepetabilă; producător de opere autentice. 4) Care se caracterizează prin trăsături puţin obişnuite; ieşit din comun; neobişnuit; curios. /<lat. originalis, fr. original
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORIGINÁL, -Ă adj. 1. (Despre acte, opere literare şi artistice; adesea s.) Care nu este făcut după nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv; autentic. ♦ În original = în formă primară; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima dată de cineva, care aparţine în întregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de artă, de poezie etc.) Care scrie, compune, creează ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobişnuit; extravagant, bizar; excentric. [Cf. lat. originalis, fr. original].
(Dicţionar de neologisme)
ORIGINÁL, -Ă adj. 1. (despre acte, opere literare şi artistice; şi s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv, autentic. o în ~ = în formă primară, neimitat, necopiat; netradus. 2. spus pentru prima dată de cineva, care aparţine în întregime cuiva; nou, inedit. ♢ (despre artişti, scriitori etc.) care creează ceva cu totul nou, personal. 3. (şi s. m. f.) ieşit din comun, neobişnuit; extravagant, bizar; excentric. (< fr. original, lat. originalis)
(Marele dicţionar de neologisme)
originál (inedit) adj. m., pl. origináli; f. sg. originálă, pl. or originále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
originál s. n., pl. originále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORIGINÁL adj., s. 1. adj. autentic. (Document ~.) 2. s. (înv.) matcă. (~ al unui act.) 3. s. (FILOL.) (livr.) arhetip. (~ al unei scrieri.) 4. adj. v. adevărat. 5. adj. nou, (livr. fig.) inedit. (Spectacol, procedeu ~.) 6. adj. personal. (Manieră ~ de a scrie.) 7. adj. v. neobişnuit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Original ≠ fals, plagiat
(Dicţionar de antonime)