orografie

OROGRAFÍE s.f. Parte a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea şi studierea formelor de relief ale uscatului. – Din fr. orographie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OROGRAFÍE m. Ramură a geografiei fizice, care se ocupă cu studiul formelor de relief (după altitudine); hipsografie. /<fr. orographie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OROGRAFÍE s.f. Parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. [Gen. -iei. / < fr. orographie, cf. gr. oros – munte, graphein – a descrie].
(Dicţionar de neologisme)

OROGRAFÍE s. f. parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. ♢ totalitatea munţilor unei regiuni, unei ţări. (< fr. orographie)
(Marele dicţionar de neologisme)

orografíe s. f. (sil. -gra-), art. orografía, g.-d. orografíi, art. orografíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OROGRAFÍE s. v. hipsografie.
(Dicţionar de sinonime)