osculație

OSCULÁŢIE s.f. (Mat.) Contact mai strâns decât contactul de tangenţă între o curbă sau o suprafaţă şi altă curbă sau suprafaţă. – Din fr. osculation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OSCULÁŢIE s.f. (Mat.) Contact mai strâns decât contactul de tangenţă, între o curbă sau o suprafaţă cu altă curbă sau suprafaţă. [Gen. -iei. / < fr. osculation, cf. lat. osculatio – sărutare].
(Dicţionar de neologisme)

OSCULÁŢIE s. f. 1. (mat.) contact mai strâns decât contactul de tangenţă, între curbe sau suprafeţe. 2. distrugere a unei porţiuni de interfluviu îngust, între două lunci, prin eroziunea laterală a valurilor. (< fr. osculation)
(Marele dicţionar de neologisme)

osculaţíe s. f., g.-d. art. osculaţíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)