oxid

OXÍD, oxizi, s.m. Compus al oxigenului cu alt element chimic. – Din fr. oxyde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OXÍ//D ~zi m. Compus rezultat din combi-narea unui element chimic cu oxigenul. /<fr. oxyde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OXÍD s.m. Compus al oxigenului cu un corp simplu. ♢ Oxid de calciu = var nestins; oxid de carbon = Gaz toxic, incolor şi inodor care ia naştere din arderile incomplete ale cărbunilor. // (În forma oxido-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) oxidare”, „oxid”. [< fr. oxyde].
(Dicţionar de neologisme)

OXID- elem. v. oxi-.
(Marele dicţionar de neologisme)

oxíd s. m., pl. oxízi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OXÍD s. (CHIM.) oxid de aluminiu = alumină; oxid de calciu = calce, var nestins; oxid de cupru = cuproxid; oxid de etilenă = etilenoxid; oxid de magneziu = magnezie; oxid de plumb = litargă, miniu; oxid de zinc = ţincvais, alb de zinc, (înv.) tutea.
(Dicţionar de sinonime)