patriarh

PATRIÁRH, patriarhi, s.m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deţine acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali şi politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de şef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu numeroşi descendenţi. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATRIÁRH ~i m. 1) (folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Slujitor al cultului având cel mai înalt grad în ierarhia bisericii ortodoxe autocefale. 2) Cap al bisericii ortodoxe într-o ţară. 3) Bărbatul cel mai în vârstă al unei familii din societatea gentilică. 4) Căpetenie a unei ginţi. 5) fig. Persoană în etate cu multe merite şi cu mulţi discipoli într-un domeniu de activitate. [Sil. -tri-arh] /<sl. patrijarhu, ngr. patriárhis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

patriárh (patriárhi), s.m. – 1. Şeful bisericii ortodoxe. – 2. Personaj venerabil din Biblie. – Mr. pătriarhu. Mgr. πατριάρχης (Murnu 43), parţial prin intermediul sl. patrijarchŭ (cf. Vasmer, Gr., 113). – Der. patriarhie, s.f. (funcţie de patriarh; catedrală patriarhală), din mgr. πατριαρχεία, cf. sl. patrijarchia; patriarhal, adj., din fr. patriarcal; patriarhalitate, s.f. (aspect patriarhal); patriarşesc, adj. (înv., de patriarh).
(Dicţionarul etimologic român)

patriárh s. m. (sil. -tri-arh), pl. patriárhi
(Dicţionar ortografic al limbii române)