domeniu
[Sinonime]
DOMÉNIU, domenii, s.n. 1. Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societăţii medievale în Europa Apuseană. 2. Sector al unei ştiinţe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (Mat.) Mulţime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafaţă, în spaţiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulţime şi prin faptul că oricare pereche de puncte din mulţime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulţime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură. – Din fr. domaine. Cf. lat. d o m i n i u m.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMÉNI//U ~i n. 1) (în evul mediu, în Europa apuseană) Proprietate funciară feudală; moşie foarte mare; latifundiu. 2) Sferă de activitate (socială, economică, ştiinţifică, culturală). ~ ştiinţific. 3) Loc de răspândire a anumitor fenomene, activităţi; arie. [Sil. -me-niu] /<fr. demaine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOMÉNIU s.n. 1. Bunuri imobiliare (pământ, construcţii etc.) aparţinând unui stat, unui suveran sau unui moşier. 2. Sector al unei arte, al unei ştiinţe, al unei activităţi etc. 3. (Mat.) Porţiune delimitată pe o curbă, o suprafaţă sau într-un spaţiu. [Pron. -niu. / < lat. dominium, cf. fr. domaine, it. dominio].
(Dicţionar de neologisme)
DOMÉNIU s. n. 1. bunuri imobiliare (pământ, construcţii etc.) aparţinând unui stat, unui suveran sau unui moşier. 2. sector al unei arte, ştiinţe, activităţi. 3. (mat.) mulţime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafaţă sau un spaţiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulţime, iar oricare pereche de puncte din mulţime se poate uni într-o curbă cuprinsă în acea mulţime. 4. interval de valori pentru un instrument de măsură. (< fr. domaine, lat. dominium)
(Marele dicţionar de neologisme)
DOMÉNIU, doménii, s.m. 3. (Mat.) ~ ♦ Domeniu integral = inel (6), în care operaţia de înmulţire este comutativă, care conţine un element neutru faţă de operaţia de înmulţire şi în care nu există nici o pereche de elemente nenule al căror produs să fie nul. ♢ Mulţimea numerelor întregi faţă de operaţiile de adunare şi înmulţire formează un domeniu integral. [MW]
(Alte dicţionare)
doméniu s. n. [-niu pron. -niu], art. doméniul; pl. doménii, art. doméniile (sil. -ni-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOMÉNIU s. 1. v. moşie. 2. v. branşă. 3. sector, (fig.) teren. (-ul artei, al ştiinţei.) 4. arie, compartiment, sector, sferă. (~ de aplicare.) 5. cadru, cerc, câmp, sector, sferă, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 6. resort, sector, serviciu. (În -ul public s-au făcut mari progrese.) 7. v. mulţime.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMÉNI//U ~i n. 1) (în evul mediu, în Europa apuseană) Proprietate funciară feudală; moşie foarte mare; latifundiu. 2) Sferă de activitate (socială, economică, ştiinţifică, culturală). ~ ştiinţific. 3) Loc de răspândire a anumitor fenomene, activităţi; arie. [Sil. -me-niu] /<fr. demaine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DOMÉNIU s. n. 1. bunuri imobiliare (pământ, construcţii etc.) aparţinând unui stat, unui suveran sau unui moşier. 2. sector al unei arte, ştiinţe, activităţi. 3. (mat.) mulţime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafaţă sau un spaţiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulţime, iar oricare pereche de puncte din mulţime se poate uni într-o curbă cuprinsă în acea mulţime. 4. interval de valori pentru un instrument de măsură. (< fr. domaine, lat. dominium)
(Marele dicţionar de neologisme)
DOMÉNIU, doménii, s.m. 3. (Mat.) ~ ♦ Domeniu integral = inel (6), în care operaţia de înmulţire este comutativă, care conţine un element neutru faţă de operaţia de înmulţire şi în care nu există nici o pereche de elemente nenule al căror produs să fie nul. ♢ Mulţimea numerelor întregi faţă de operaţiile de adunare şi înmulţire formează un domeniu integral. [MW]
(Alte dicţionare)
doméniu s. n. [-niu pron. -niu], art. doméniul; pl. doménii, art. doméniile (sil. -ni-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOMÉNIU s. 1. v. moşie. 2. v. branşă. 3. sector, (fig.) teren. (-ul artei, al ştiinţei.) 4. arie, compartiment, sector, sferă. (~ de aplicare.) 5. cadru, cerc, câmp, sector, sferă, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 6. resort, sector, serviciu. (În -ul public s-au făcut mari progrese.) 7. v. mulţime.
(Dicţionar de sinonime)