patronare

PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susţine (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron¹. Cf. fr. p a t r o n n e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATRONÁRE¹, patronări, s.f. Acţiunea de a patrona şi rezultatul ei; ocrotire, sprijinire, susţinere. – V. patrona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATRONÁRE², patronări, s.f. Operaţie de înfăşurare a capătului unei parâme cu aţă de vele, fir de sârmă etc. pentru a împiedica dezrăsucirea. – Din patron¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PATRON//Á ~éz tranz. 1) (instituţii) A ajuta la realizarea unor acţiuni (culturale, sociale, politice etc.); a lua sub şefie. 2) (persoane, aşezăminte, teritorii etc.) A ţine sub tutelă (limitând în drepturi sau ocrotind drepturile); a tutela. /Din patron
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PATRONÁ vb. I. tr. A ocroti, a sprijini, a susţine. ♦ (Depr.) A prezida, a trona. [< fr. patronner].
(Dicţionar de neologisme)

PATRONÁRE s.f. Acţiunea de a patrona şi rezultatul ei; ocrotire, susţinere. ♦ (depr.) tronare, prezidare. [< patrona].
(Dicţionar de neologisme)

PATRONÁ vb. tr. 1. a ocroti, a proteja, a sprijini, a susţine. ♢ (depr.) a prezida, a trona. 2. (mar.) a înfăşura cu aţă de velă ori cu merlin capătul unei parâme pentru a împiedica despletirea sau uzarea. (< fr. patronner)
(Marele dicţionar de neologisme)

patroná vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. patronéz, 3 sg. şi pl. patroneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

patronáre s. f. (sil. -tro-), g.-d. art. patronării; pl. patronări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PATRONÁ vb. a sprijini, a susţine, a tutela. (Cine ~ această acţiune?)
(Dicţionar de sinonime)