piruetă

PIRUÉTĂ, piruete, s.f. Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior; p. ext. rotire (rapidă) pe vârful picioarelor, pe călcâie etc. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. pirouette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIRUETÁ, piruetez, vb. I. Intranz. (Rar) A executa, a face piruete. [Pr.: -ru-e-] – Din piruetă. Cf. fr. p i r o u e t t e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIRUÉT//Ă ~e f. 1) Figură de dans care constă dintr-o rotire completă, pe loc, executată de dansator pe vârful degetelor unui picior. 2) Rotire rapidă a corpului în jurul axei verticale. 3) fig. Trecere bruscă de la o opinie la alta. /<fr. pirouette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PIRUET//Á ~éz intranz. rar A face piruete. /Din piruetă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PIRUÉTĂ s.f. Învârtire făcută pe loc în vârful unui picior; (la călărie) mişcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. ♦ (Fig.) Schimbare bruscă de atitudine, de părere. [< fr. pirouette].
(Dicţionar de neologisme)

PIRUETÁ vb. I. intr. A face piruete. [Pron. -ru-e-. / < fr. pirouetter].
(Dicţionar de neologisme)

PIRUÉTĂ s. f. 1. învârtire pe loc în vârful unui picior; mişcare de întoarcere a calului pe picioarele de dinapoi. 2. (fig.) schimbare bruscă de atitudine, de părere. (< fr. pirouette)
(Marele dicţionar de neologisme)

PIRUETÁ vb. intr. a face piruete; a se învârti pe călcâi. (< fr. pirouetter)
(Marele dicţionar de neologisme)

piruétă s. f. (sil. -ru-e-), pl. piruéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piruetá vb. (sil. -ru-e-), ind. prez. 1 sg. piruetéz, 3 sg. şi pl. pirueteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PIRUÉTĂ s. (COR.) învârtitură, (înv.) sfârlitură. (~ la vals.)
(Dicţionar de sinonime)