PISÁ, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi, a sfărâma o substanţă, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf. 2. A bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada, pământul etc.; p. ext. a dansa, a juca. 3. Fig. A bate tare, a snopi în bătaie. 4. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sâcâi pe cineva, repetându-i acelaşi lucru; a pisălogi. – Lat. pi(n)sare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PIS//Á ~éz tranz. 1) (corpuri solide) A preface în fărâme cu ajutorul unei unelte. ~ piper. 2) fig. (fiinţe) A bate crunt; a snopi în bătaie. 3) fig. (persoane) A deranja întruna, repetând insistent acelaşi lucru; a necăji; a plictisi. /<lat. pi[n]sare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pisá (piséz, pisát), vb. – 1. A strivi, a zdrobi. – 2. A sparge, a sfărîma. – 3. A molesta, a persecuta. – Mr. chisedz(u), chisare. Lat. pῑsāre, forma pop. în loc de pinsare (Diez, Gramm., I, 19; Meyer, Alb. St., IV, 110; Puşcariu 1325; Candrea-Dens., 1395; REW 6517), cf. it. pigiare (calabr. pisare), prov. pizar, fr. piser, sp., port. pisar. – Der. pisoca, vb. (Olt., a tritura, a urlui), cu suf. expresiv -ca; pisoacă, s.f. (Olt., pisare, pisat); pisălog, s.n. (obiect de pisat; plictisitor, supărător, obositor), cf. calabr. pisaluru şi, pentru semantism, sp. majadero; pisălogi, vb. (a pisa; a molesta, a sîcîi); pisălogeală, s.f. (sîcîială, vorbă lungă); pîsat (var. Banat pîsat, Mold. păsat, pasat), s.n. (grîu pisat, mei sau porumb zdrobit, grîu fiert; grîu, porumb fiert cu lapte), a cărui relaţie cu lat. quassatum „meliţat” (Puşcariu, Dacor., II, 716) e posibilă, fără a fi necesară; pisătură (var. chisătură), s.f. (Trans., păsat); pisăza, vb. (Banat, a meliţa); pisăgi (var. pisogi), vb. (a meliţa), prin încrucişare cu chesăgi; pisăgeală, s.f. (meliţare, argăsit); pisoi, s.n. (pisălog).
(Dicţionarul etimologic român)
pisá vb., ind. prez. 1 sg. piséz, 3 sg. şi pl. piseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PISÁ vb. a mărunţi, a sfărâma, a zdrobi, (înv. şi pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.)
(Dicţionar de sinonime)
PISÁ vb. v. bate, bătători, bătuci, bodogăni, cicăli, dăscăli, decortica, îndesa, piua, plictisi, presa, sâcâi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PIS//Á ~éz tranz. 1) (corpuri solide) A preface în fărâme cu ajutorul unei unelte. ~ piper. 2) fig. (fiinţe) A bate crunt; a snopi în bătaie. 3) fig. (persoane) A deranja întruna, repetând insistent acelaşi lucru; a necăji; a plictisi. /<lat. pi[n]sare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
pisá vb., ind. prez. 1 sg. piséz, 3 sg. şi pl. piseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PISÁ vb. a mărunţi, a sfărâma, a zdrobi, (înv. şi pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.)
(Dicţionar de sinonime)
PISÁ vb. v. bate, bătători, bătuci, bodogăni, cicăli, dăscăli, decortica, îndesa, piua, plictisi, presa, sâcâi.
(Dicţionar de sinonime)