PLĂVÍŢ, -Ă, plăviţi, -e, adj. 1. (Despre părul sau lâna animalelor) De culoare albă-gălbuie sau albă-cenuşie; (despre animale) care are părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-argintie. 2. (Pop.; despre oameni) Cu pielea albă şi cu părul blond; (despre părul oamenilor) blond; plăviu. 3. (Reg.; în sintagma) Viţă plăviţă = varietate de viţă de vie cu bobul foarte deschis la culoare. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -iţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLĂVÍŢ ~ă (~i, ~e) pop. v. PLĂVAN. /plav + suf. ~iţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
plăvíţ adj. m., pl. plăvíţi; f. sg. plăvíţă, pl. plăvíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pláviţă, pláviţe, s.f. (reg.) 1. nuia cu care se leagă snopul. 2. lână de culoare albă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
plăviţá, pers. 3 sg. plăviţeáză, vb. I refl. (reg.) 1. (despre holde) a se îngălbeni, a da în copt. 2. (despre ţesături) a se decolora.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PLĂVÍŢ adj. v. bălai, bălan, blond, galben.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PLĂVÍŢ ~ă (~i, ~e) pop. v. PLĂVAN. /plav + suf. ~iţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pláviţă, pláviţe, s.f. (reg.) 1. nuia cu care se leagă snopul. 2. lână de culoare albă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
plăviţá, pers. 3 sg. plăviţeáză, vb. I refl. (reg.) 1. (despre holde) a se îngălbeni, a da în copt. 2. (despre ţesături) a se decolora.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PLĂVÍŢ adj. v. bălai, bălan, blond, galben.
(Dicţionar de sinonime)