portice

PORTÍC, porticuri, s.n. Galerie exterioară, mărginită de o colonadă, uneori cu arcade, care serveşte ca loc de adăpost sau de plimbare în jurul unei pieţe, al unei clădiri etc. sau ca intrare monumentală într-un edificiu. [Pl. şi: portice] – Din fr. portique, lat. porticus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PORTÍ//C ~uri n. arhit. Galerie exterioară, susţinută de două rânduri de coloane, formând intrarea într-o clădire, într-un parc sau servind ca loc de plimbare în jurul unei pieţe sau al unei grădini. /<fr. portique, lat. porticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PORTÍC s.n. 1. Galerie deschisă, susţinută de o coloană, care se întinde înaintea unei intrări, a unei porţi monumentale, de-a lungul unei clădiri, în jurul unei grădini sau al unei pieţe. 2. Instalaţie de gimnastică cuprinzând o serie de aparate (pârghii, prăjini etc.) pentru diferite exerciţii. [Pl. -curi, -ce, var. portice s.n. / cf. fr. portique, it. portico, lat. porticus].
(Dicţionar de neologisme)

PORTÍCE s.n. v. portic.
(Dicţionar de neologisme)

PORTÍC s. n. 1. galerie deschisă, susţinută de o colonadă, de-a lungul unei clădiri, în jurul unei grădini sau pieţe. 2. instalaţie de gimnastică cu o serie de aparate (pârghii, prăjini etc.) pentru diferite exerciţii. (< fr. portique, lat. porticus)
(Marele dicţionar de neologisme)

portíc s. n., pl. portícuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)