POVÂRNÍ, povârnesc, vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrâneţe). 2. Refl. şi tranz. A (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, scr. povrnuti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POVÂRNÍT, -Ă, povârniţi, -te, adj. Care este aplecat, înclinat; care este situat în pantă sau formează o pantă. – V. povârni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A POVÂRN//Í ~ésc tranz. A face să se povârnească. /<bulg. povărna, sb. povrnuti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE POVÂRN//Í mă ~ésc intranz. 1) A-şi schimba poziţia normală, lăsându-se pe o parte; a se înclina. 2) fig. A se face gârbov (de bătrâneţe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboşa; a se îndoi. 3) A cădea brusc (şi cu zgomot) de la înălţime sfărâmându-se; a se prăbuşi; a se răsturna. /<bulg. povărna, sb. povrnuti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
povîrní (povârnésc, povârnít), vb. – 1. A se înclina, a se lăsa într-o parte. – 2. A se prăvăli, a se prăbuşi. – 3. (Refl.) A îmbătrîni, a trece, a expira. Sl. cf., bg., cr. povrnuti „a răsuci” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Conev 72), sau poate din sl. vriniti (‹ rinąti) „a împinge”, cu pref. po-. Der. povîrniş, s.n. (pantă; coastă); povîrnitură, s.f. (povîrniş, loc prăpăstios).
(Dicţionarul etimologic român)
povârní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. povârnésc, imperf. 3 sg. povârneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. povârneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
povârnít s.n. (reg.) înfăşuratul funiei pe un par (din mijlocul ariei) la treieratul cu cai.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
POVÂRNÍ vb. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) prăvăli, (pop. şi fam.) a se hâi. (Casa s-a ~ pe-o parte.)
(Dicţionar de sinonime)
POVÂRNÍT adj. 1. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, prăvălit, strâmb, (pop. şi fam.) hâit, (reg.) şoldit, şoldiu, (Ban.) şovâi. (O casă ~.) 2. v. înclinat.
(Dicţionar de sinonime)
POVÂRNÍT adj v. prăbuşit, prăvălit, răsturnat, surpat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POVÂRNÍT, -Ă, povârniţi, -te, adj. Care este aplecat, înclinat; care este situat în pantă sau formează o pantă. – V. povârni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE POVÂRN//Í mă ~ésc intranz. 1) A-şi schimba poziţia normală, lăsându-se pe o parte; a se înclina. 2) fig. A se face gârbov (de bătrâneţe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboşa; a se îndoi. 3) A cădea brusc (şi cu zgomot) de la înălţime sfărâmându-se; a se prăbuşi; a se răsturna. /<bulg. povărna, sb. povrnuti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
povîrní (povârnésc, povârnít), vb. – 1. A se înclina, a se lăsa într-o parte. – 2. A se prăvăli, a se prăbuşi. – 3. (Refl.) A îmbătrîni, a trece, a expira. Sl. cf., bg., cr. povrnuti „a răsuci” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Conev 72), sau poate din sl. vriniti (‹ rinąti) „a împinge”, cu pref. po-. Der. povîrniş, s.n. (pantă; coastă); povîrnitură, s.f. (povîrniş, loc prăpăstios).
(Dicţionarul etimologic român)
povârní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. povârnésc, imperf. 3 sg. povârneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. povârneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
povârnít s.n. (reg.) înfăşuratul funiei pe un par (din mijlocul ariei) la treieratul cu cai.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
POVÂRNÍ vb. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) prăvăli, (pop. şi fam.) a se hâi. (Casa s-a ~ pe-o parte.)
(Dicţionar de sinonime)
POVÂRNÍT adj. 1. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, prăvălit, strâmb, (pop. şi fam.) hâit, (reg.) şoldit, şoldiu, (Ban.) şovâi. (O casă ~.) 2. v. înclinat.
(Dicţionar de sinonime)
POVÂRNÍT adj v. prăbuşit, prăvălit, răsturnat, surpat.
(Dicţionar de sinonime)