PRECUPÉŢ, -EÁŢĂ, precupeţi, -e, s.m. şi f. Persoană care cumpăra de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preţ mai ridicat, în piaţă sau pe străzile oraşului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care îşi vinde produsele pe piaţă. – Din bg. prekupeč.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRECUPEŢÍ, precupeţesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. (Rar) A practica meseria de precupeţ; p. ext. a vinde cu preţ de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziţii negative) A nu cruţa nimic, a face totul pentru reuşita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belşug, cu generozitate. – Din precupeţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRECUP//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) m. şi f. Persoană care cumpără de la ţărani diferite produse agricole şi le revinde apoi mai scump în piaţă sau pe străzi. /<bulg. prekupeţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PRECUPEŢ//Í ~ésc 1. tranz. 1) (zarzavaturi, produse alimentare, păsări etc.) A cumpăra (de la unii) şi a revinde (altora) mai scump. 2) fig. (viaţa, sănătatea, eforturi etc.) A nu cruţa, dăruindu-se cu generozitate pentru ceva sau pentru cineva. 2. intranz. A practica ocupaţia de precupeţ; a fi precupeţ. /Din precupeţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
precupéţ (precupéţi), s.m. – 1. Vînzător ambulant de verdeţuri şi produse de casă. – 2. Negustor, comerciant. – Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau bg. prĕkupec (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf. cupeţ. – Der. precupeaţă, s.f. (vînzătoare); precupi, vb. (înv., a negustori, a face comerţ), din sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeţi, vb. (a face negoţ; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi); precupeţeală, s.f. (tocmeală; speculă).
(Dicţionarul etimologic român)
precupéţ s. m., pl. precupéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
precupeţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. precupeţésc, imperf. 3 sg. precupeţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. precupeţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRECUPÉŢ s. (Ban. şi Transilv.) pilar, (înv.) precupitor. (E ~ de profesie.)
(Dicţionar de sinonime)
PRECUPEŢÍ vb. 1. a negustori, a specula, a trafica, (înv. şi reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. v. cruţa.
(Dicţionar de sinonime)
PRECUPEŢÍ vb. v. târgui, tocmi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRECUPEŢÍ, precupeţesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. (Rar) A practica meseria de precupeţ; p. ext. a vinde cu preţ de speculă; a trafica. 2. Tranz. Fig. (În propoziţii negative) A nu cruţa nimic, a face totul pentru reuşita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belşug, cu generozitate. – Din precupeţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PRECUPEŢ//Í ~ésc 1. tranz. 1) (zarzavaturi, produse alimentare, păsări etc.) A cumpăra (de la unii) şi a revinde (altora) mai scump. 2) fig. (viaţa, sănătatea, eforturi etc.) A nu cruţa, dăruindu-se cu generozitate pentru ceva sau pentru cineva. 2. intranz. A practica ocupaţia de precupeţ; a fi precupeţ. /Din precupeţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
precupéţ (precupéţi), s.m. – 1. Vînzător ambulant de verdeţuri şi produse de casă. – 2. Negustor, comerciant. – Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau bg. prĕkupec (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf. cupeţ. – Der. precupeaţă, s.f. (vînzătoare); precupi, vb. (înv., a negustori, a face comerţ), din sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeţi, vb. (a face negoţ; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi); precupeţeală, s.f. (tocmeală; speculă).
(Dicţionarul etimologic român)
precupéţ s. m., pl. precupéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
precupeţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. precupeţésc, imperf. 3 sg. precupeţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. precupeţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRECUPÉŢ s. (Ban. şi Transilv.) pilar, (înv.) precupitor. (E ~ de profesie.)
(Dicţionar de sinonime)
PRECUPEŢÍ vb. 1. a negustori, a specula, a trafica, (înv. şi reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. v. cruţa.
(Dicţionar de sinonime)
PRECUPEŢÍ vb. v. târgui, tocmi.
(Dicţionar de sinonime)