predeterminare

PREDETERMINÁ, predetérmin, vb. I. Tranz. (Rar; în unele concepţii filozofice) A determina dinainte actele de voinţă ale cuiva; a decide dinainte o acţiune a cuiva. – Din fr. prédéterminer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PREDETERMINÁ predetérmin tranz. (desfăşurarea evenimentelor, viitorul, soarta etc.) A determina dinainte. /<fr. prédéterminer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PREDETERMINÁ vb. I. tr. A predestina. [P.i. predetérmin. / < fr. prédéterminer].
(Dicţionar de neologisme)

PREDETERMINÁRE s.f. Acţiunea de a predetermina; predeterminaţie. [< predetermina].
(Dicţionar de neologisme)

PREDETERMINÁ vb. tr. a predestina. (< fr. prédéterminer)
(Marele dicţionar de neologisme)

predeterminá vb., ind. prez. 1 sg. predetérmin, 3 sg. şi pl. predetérmină
(Dicţionar ortografic al limbii române)

predetermináre s. f., g.-d. art. predeterminării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PREDETERMINÁ vb. v. da, destina, hărăzi, hotarî, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.
(Dicţionar de sinonime)