progres

PROGRÉS, (2) progrese, s.n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluţie. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progrès, lat. progressus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PROGRÉS ~e n. 1) Proces de dezvoltare de la o stare inferioară la una superioară; mişcare în linie ascendentă; mers înainte; propăşire. 2) Schimbare spre bine. /<fr. progres, lat. progréssus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PROGRÉS s.n. 1. Trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propăşire. 2. Dezvoltare, desăvârşire. [< fr. progrès, it. progreso, cf. lat. progressus].
(Dicţionar de neologisme)

PROGRÉS s. n. 1. dezvoltare ascendentă; trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propăşire. 2. dezvoltare, desăvârşire. (< fr. progrès, lat. progressus)
(Marele dicţionar de neologisme)

progrés s. n. (sil. -gres), (rezultate) pl. progrése
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PROGRÉS s. 1. dezvoltare, evoluţie, înaintare, propăşire, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creştere. (~ ul societăţii.) 2. (fig.) pas. (A înregistrat un mare ~ pe calea ...)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Progres ≠ decadenţă, decădere, regres, stagnare
(Dicţionar de antonime)