punguit

punguí, punguiésc şi púngui, vb. IV 1. (pop.) a pungăşi. 2. (refl.; reg.) a se căuta, a se scotoci prin buzunare de bani. 3. (reg.) a pungăli, a coase prost, de mântuială. 4. (refl.; reg.; despre fructe) a se încreţi, a se zbârci. 5. (reg.; despre gură sau buze) a pungi, a ţuguia.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

punguít¹, punguítă, adj. (reg.) pungălit; prost cusut, de mântuială.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

punguít², punguítă, adj. (reg.) zgârcit, avar, harpagon.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PUNGUÍ vb. v. fura, pungăşi.
(Dicţionar de sinonime)

PUNGUÍT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
(Dicţionar de sinonime)