PÚTRED, -Ă, putrezi, -de, adj. 1. Care a putrezit; intrat în putrefacţie; putregăios, putrid. ♢ Expr. Putred de copt = foarte copt, răscopt, aproape stricat. Putred de bogat (sau bogat putred) = foarte bogat. (Pop.) Ploaie putredă = ploaie deasă şi măruntă, de lungă durată. ♦ (Despre răni, ţesuturi etc.) Cangrenat, purulent. ♦ (Despre bălţi, mlaştini) Care miroase urât; stătut. 2. Fig. Decăzut moraliceşte, dăunător societăţii, corupt. ♢ Expr. E ceva putred la mijloc (sau în Danemarca), se spune când lucrurile nu se desfăşoară normal, când există ceva suspect. – Lat. putridus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PUTREZÍ, putrezesc, vb. IV. 1. Intranz. şi refl. (Despre materii organice) A se descompune treptat sub influenţa bacteriilor de putrefacţie; a se altera, a se strica, a se putregăi, a se putrefia. ♦ (Despre organe şi ţesuturi ale corpului) A se cangrena. ♦ (Despre construcţii de lemn) A se ruina, a se dărăpăna, a se strica din cauza umezelii. 2. Intranz. Fig. A sta mult timp într-un loc sau într-un post, fără perspectiva unei schimbări; a stagna într-o activitate; a lâncezi. – Din putred.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÚTRE//D ~dă (~zi, ~de) 1) (despre substanţe organice) Care s-a descompus sau se află în stare de descompunere sub acţiunea unor microorganisme. Lemn ~. ♢ ~ de bogat (sau bogat ~) foarte bogat. 2 fig. (despre stări şi lucruri, medii sociale) Care vădeşte decădere economică şi morală. /<lat. putridus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PUTREZ//Í ~ésc tranz. 1) (despre substanţe organice) A deveni putred; a pierde total structura iniţială prin descompunere; a se putrefia. 2) fig. (despre persoane) A se afla timp îndelungat în condiţii nefavorabile. ~ în temniţă. ♢ A-i ~ (cuiva) oasele (sau ciolanele) pe undeva v. OS. /Din putred
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pútred (pútredă), adj. – Stricat, descompus. – Mr., megl. putrid. Lat. pūtrῑdus (Puşcariu 1420; REW 6877), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171). – Der. putrezi (var. înv. putredi, Mold. putrădesc), vb. (a se descompune); putrejune (var. putreziciune), s.f. (putrefacţie); putregai (var. putrigai), s.n. (lemn putred, putreziciune), unde g apare ca în mucegai (Tiktin), în locul lui j din putrejune, cf. repezi › repejune › repeguş (după Puşcariu 1421, dintr-un lat. *pūtrῑcus , explicaţie care ar fi insuficientă); putregăi, vb. (a se putrezi); putregăios, adj. (putrezit de jumătate, mîncat de carii); putrezitor, adj. (care putrezeşte); putrezitură, s.f. (putrefacţie). – Der. neol. (din fr.) putrefacţi(un)e, s.f.; putrescibil, adj.; imputrescibil, adj.
(Dicţionarul etimologic român)
pútred adj. m. (sil. -tred), pl. pútrezi; f. sg. pútredă, pl. pútrede
(Dicţionar ortografic al limbii române)
putrezí vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. putrezésc, 3 sg. putrezéşte, imperf. 3 sg. putrezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. putrezeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PÚTRED adj. 1. descompus, putrezit, (livr.) putrid, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. (MED.) cangrenat, necrozat, putrezit, (rar) necrotic, (livr.) mortificat. (Ţesut ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PÚTRED adj. v. corupt.
(Dicţionar de sinonime)
PUTREZÍ vb. 1. a (se) descompune, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi. (O materie organică ce a ~.) 2. v. cangrena.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PUTREZÍ, putrezesc, vb. IV. 1. Intranz. şi refl. (Despre materii organice) A se descompune treptat sub influenţa bacteriilor de putrefacţie; a se altera, a se strica, a se putregăi, a se putrefia. ♦ (Despre organe şi ţesuturi ale corpului) A se cangrena. ♦ (Despre construcţii de lemn) A se ruina, a se dărăpăna, a se strica din cauza umezelii. 2. Intranz. Fig. A sta mult timp într-un loc sau într-un post, fără perspectiva unei schimbări; a stagna într-o activitate; a lâncezi. – Din putred.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PUTREZ//Í ~ésc tranz. 1) (despre substanţe organice) A deveni putred; a pierde total structura iniţială prin descompunere; a se putrefia. 2) fig. (despre persoane) A se afla timp îndelungat în condiţii nefavorabile. ~ în temniţă. ♢ A-i ~ (cuiva) oasele (sau ciolanele) pe undeva v. OS. /Din putred
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pútred (pútredă), adj. – Stricat, descompus. – Mr., megl. putrid. Lat. pūtrῑdus (Puşcariu 1420; REW 6877), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171). – Der. putrezi (var. înv. putredi, Mold. putrădesc), vb. (a se descompune); putrejune (var. putreziciune), s.f. (putrefacţie); putregai (var. putrigai), s.n. (lemn putred, putreziciune), unde g apare ca în mucegai (Tiktin), în locul lui j din putrejune, cf. repezi › repejune › repeguş (după Puşcariu 1421, dintr-un lat. *pūtrῑcus , explicaţie care ar fi insuficientă); putregăi, vb. (a se putrezi); putregăios, adj. (putrezit de jumătate, mîncat de carii); putrezitor, adj. (care putrezeşte); putrezitură, s.f. (putrefacţie). – Der. neol. (din fr.) putrefacţi(un)e, s.f.; putrescibil, adj.; imputrescibil, adj.
(Dicţionarul etimologic român)
pútred adj. m. (sil. -tred), pl. pútrezi; f. sg. pútredă, pl. pútrede
(Dicţionar ortografic al limbii române)
putrezí vb. (sil. -tre-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. putrezésc, 3 sg. putrezéşte, imperf. 3 sg. putrezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. putrezeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PÚTRED adj. 1. descompus, putrezit, (livr.) putrid, (rar) putregăit, (pop.) putregăios, (reg.) zăcut. (O materie organică ~.) 2. (MED.) cangrenat, necrozat, putrezit, (rar) necrotic, (livr.) mortificat. (Ţesut ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PÚTRED adj. v. corupt.
(Dicţionar de sinonime)
PUTREZÍ vb. 1. a (se) descompune, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi. (O materie organică ce a ~.) 2. v. cangrena.
(Dicţionar de sinonime)