pârjolit

PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o fiinţă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogorî. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veşteji, a usca din cauza arşiţei prea mari. – Din magh. pörzsölui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliţi, -te, adj. Ars de foc, de pârjol (1): p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PÂRJOL//Í ~ésc 1. tranz. A supune pârjolului; a nimici prin foc. ~ grânele. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, răspândind căldură foarte mare; a pârli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~eşte. /<ung. pörzsölui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pîrjolí (pârjolésc, -pârjolít), vb. – A pîrli, a pîrpăli. Mag. pörzsölni (Cihac, II, 286), perzselni (Tiktin), în legătură cu sl. pružiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. prăji, pîrg. – Der. pîrjol, s.n. (pîrlire, incendiu, foc), deverbal, cf. mr. pîrjală „loc însorit”, slov. pražola „pîrlire” (originea tc., cf. Graur, BL, VI, 167, pare îndoielnică); pîrjoală, s.f. (chiftea; carne la grătar), unde pare să fie o încrucişare cu it. braciuola, ven. bresuola „viţel la grătar”, ngr. μπρίζολα, tc. purzola, mr. brujolă (Pascu, I, 226).
(Dicţionarul etimologic român)

pârjolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pârjoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PÂRJOLÍ vb. 1. v. distruge. 2. v. arde.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRJOLÍ vb. v. pârli.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRJOLÍT adj. v. distrus.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRJOLÍT adj. v. bronzat, înnegrit, negru, pârlit, prăjit.
(Dicţionar de sinonime)