radiotelegrafie

RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-a] – Din fr. radiotélégraphier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RADIOTELEGRAFÍE s.f. Comunicaţie telegrafică prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélégraphie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RADIOTELEGRAFI//Á ~éz tranz. (mesaje) A telegrafia prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotélégraphier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIOTELEGRAFÍ//E ~i f. Sistem de comunicaţie telegrafică prin unde radio; telegrafie fără fir. [G.-D. radiotelegrafiei; Sil. -di-o-] /<fr. radiotélégraphie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RADIOTELEGRAFIÁ vb. I. tr. A transmite (o ştire, o veste etc.) prin radiotelegrafie. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. radiotélegraphier].
(Dicţionar de neologisme)

RADIOTELEGRAFÍE s.f. Telegrafie fără fir. [Gen. -iei. / cf. fr. radiotélégraphie].
(Dicţionar de neologisme)

RADIOTELEGRAFÍÁ vb. tr. a transmite prin radiotelegrafie. (< fr. radiotélégraphier)
(Marele dicţionar de neologisme)

RADIOTELEGRAFÍE s. f. radiocomunicaţie prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. (< fr. radiotélégraphie)
(Marele dicţionar de neologisme)

radiotelegrafiá vb. (sil. -di-o-) telegrafia
(Dicţionar ortografic al limbii române)

radiotelegrafíe s. f. (sil. -di-o-, -gra-), art. radiotelegrafía, g.-d. radiotelegrafíi, art. radiotelegrafíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RADIOTELEGRAFÍE s. (FIZ.) telegrafie fără fir.
(Dicţionar de sinonime)