rasfoire

RĂSFOÍ, răsfoiesc, vb. IV. Tranz. A întoarce foaie cu foaie o carte, un ziar etc., citind în fugă (şi pe sărite); a frunzări. – Răs- + foaie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RĂSFOÍRE, răsfoiri, s.f. Acţiunea de a răsfoi şi rezultatul ei; răsfoială, răsfoit, frunzăreală. – V. răsfoi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RĂSFO//Í ~iésc tranz. (cărţi, reviste, dosare etc.) A întoarce (repede) foile citind superficial; a frunzări; a foileta. /răs- + foaie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

răsfoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răsfoiésc, imperf. 3 sg. răsfoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răsfoiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

răsfoíre s. f., g.-d. art. răsfoírii; pl. răsfoíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RĂSFOÍ vb. 1. a frunzări, (livr.) a foileta, (rar) a prefira. (A ~ o carte.) 2. v. parcurge.
(Dicţionar de sinonime)

RĂSFOÍRE s. 1. frunzăreală, frunzărire, răsfoială, (livr.) foiletare. (~ unei cărţi.) 2. parcurgere. (~ notiţelor de la curs.)
(Dicţionar de sinonime)