rebeliuni

REBELIÚNE, rebeliuni, s.f. Act de violenţă sau de ameninţare gravă săvârşit faţă de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuţiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REBELIÚN//E ~i f. Acţiune violentă împotriva unei nedreptăţi; răzvrătire; revoltă; răscoală. [Sil. -li-u-] /<fr. rébellion, germ. Rebellion
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REBELIÚNE s.f. Răzvrătire, revoltă. [Pl. -ni. / cf. fr. rébellion, germ. Rebellion, it. rebelione].
(Dicţionar de neologisme)

REBELIÚNE s. f. răzvrătire prin acte de violenţă şi de ameninţare cu forţa faţă de organele de stat. (< fr. rébellion, germ. Rebellion)
(Marele dicţionar de neologisme)

rebeliúne s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REBELIÚNE s. răscoală, răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, revoltă, (livr.) sediţiune, (înv. şi pop.) rebelie, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoş, rocoşeală, rocoşenie, rocoşire, rocoşit, rocoşitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalâc, (fig.) tulburare.
(Dicţionar de sinonime)