REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un ţesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. şi refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoşi. – Re1- + face (după fr. refaire).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REFÁCE refác tranz. 1) A face din nou. 2) A aduce la starea normală; a recompune; a reconstitui. /re- + a face
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REFÁCE mă refác intranz. 1) (de-spre un organism sau despre părţi ale lui) A reveni la condiţia iniţială; a se restabili; a se regenera; a creşte. 2) (despre persoane) A-şi recăpăta starea normală (fizică sau/şi morală); a se regenera; a se redresa. /re- + a se face
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REFÁCE vb. III. tr. 1. A face din nou; a repara. 2. A reconstrui. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. 3. A schimba, a transforma. [P.i. refác. / < re- + face, după fr. refaire].
(Dicţionar de neologisme)
REFÁCE vb. I. tr. 1. a face din nou; a repara. 2. a reconstrui. 3. a schimba, a transforma. II. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. (după fr. refaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
refáce vb. face
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REFÁCE vb. 1. v. repara. 2. v. restaura. 3. v. restabili. 4. v. modifica. 5. v. reconstitui. 6. v. reconstrui. 7. v. redresa. 8. v. înviora. 9. v. regenera. 10. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, v. însănătoşi. 11. v. întrema.
(Dicţionar de sinonime)
REFÁCE vb. v. redistila.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A se reface ≠ a se vlăgui
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REFÁCE refác tranz. 1) A face din nou. 2) A aduce la starea normală; a recompune; a reconstitui. /re- + a face
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REFÁCE vb. III. tr. 1. A face din nou; a repara. 2. A reconstrui. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. 3. A schimba, a transforma. [P.i. refác. / < re- + face, după fr. refaire].
(Dicţionar de neologisme)
REFÁCE vb. I. tr. 1. a face din nou; a repara. 2. a reconstrui. 3. a schimba, a transforma. II. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. (după fr. refaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
refáce vb. face
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REFÁCE vb. 1. v. repara. 2. v. restaura. 3. v. restabili. 4. v. modifica. 5. v. reconstitui. 6. v. reconstrui. 7. v. redresa. 8. v. înviora. 9. v. regenera. 10. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, v. însănătoşi. 11. v. întrema.
(Dicţionar de sinonime)
REFÁCE vb. v. redistila.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A se reface ≠ a se vlăgui
(Dicţionar de antonime)