remaiau
[Conjugare]
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând şi prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deşirate. – Din fr. remailler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REMA//IÁ ~iéz tranz. (ciorapi şi alte obiecte tricotate) A repara prinzând ochiurile scăpate sau rupte. /<fr. remmailler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REMAIÁ vb. I. tr. A reface la un ciorap sau la orice tricot ochiurile rupte sau scăpate. [Pron. -ma-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. remailler].
(Dicţionar de neologisme)
REMAIÁ vb. tr. a reface la un ciorap, la tricot ochiurile rupte ori scăpate. (< fr. remailler)
(Marele dicţionar de neologisme)
remaiá vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. remaiéz, 3 sg. şi pl. remaiáză, 1 pl. remaiém (sil. -iem); conj. prez. 3 sg. şi pl. remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REMA//IÁ ~iéz tranz. (ciorapi şi alte obiecte tricotate) A repara prinzând ochiurile scăpate sau rupte. /<fr. remmailler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REMAIÁ vb. tr. a reface la un ciorap, la tricot ochiurile rupte ori scăpate. (< fr. remailler)
(Marele dicţionar de neologisme)
remaiá vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. remaiéz, 3 sg. şi pl. remaiáză, 1 pl. remaiém (sil. -iem); conj. prez. 3 sg. şi pl. remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát
(Dicţionar ortografic al limbii române)