REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A-şi îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REPURTÁ2, repurtez, vb. I. Tranz. A obţine, a câştiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiţie). – Din lat. reportare, it. riportare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REPORT//Á ~éz tranz. A efectua un report. /<fr. reporter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A REPURTÁ1 repórt tranz. rar A face să se repoarte. /<fr. reporter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A REPURT//Á2 ~éz tranz. A obţine o victorie, un succes. /<lat. reportare, it. riportare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REPURT//Á ma repórt intranz. A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
reportá (reportéz, reportát), vb. – A transfera, a face un report. Fr. reporter. Este dubletul lui repurta, vb. (a obţine), din lat. reportare (sec. XIX), cf. fr. remporter. – Der. report, s.n. (sumă anterioară), din fr. report; reportaj, s.n., din fr. reportage; reporter, s.m., din fr. (engl.) reporter; reportericesc, adj. (de reporteri).
(Dicţionarul etimologic român)
REPORTÁ vb. I. tr. A face un report; a trece pe pagina următoare totalul sumelor adunate de pe o pagină a unui registru. [< fr. reporter].
(Dicţionar de neologisme)
REPURTÁ vb. I. tr. A obţine, a câştiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter].
(Dicţionar de neologisme)
REPORTÁ vb. tr. 1. a face un report. 2. a trece pe hartă, planşetă etc. un punct prin coordonate. (< fr. reporter)
(Marele dicţionar de neologisme)
REPURTÁ vb. tr. a obţine o victorie, un succes. (< lat. reportare, it. riportare)
(Marele dicţionar de neologisme)
reportá vb., ind. prez. 1 sg. reportéz, 3 sg. şi pl. reporteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
repurtá (a-şi îndrepta gândurile) vb., ind. prez. 1 sg. repórt, 3 sg. şi pl. repoártă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
repurtá (a obţine un succes) vb., ind. prez. 1 sg. repurtéz, 3 sg. şi pl. repurteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REPURTÁ vb. 1. a câştiga, a cuceri, a dobândi, a obţine, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obţine. (A ~ un răsunător succes.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A-şi îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REPORT//Á ~éz tranz. A efectua un report. /<fr. reporter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A REPURTÁ1 repórt tranz. rar A face să se repoarte. /<fr. reporter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A REPURT//Á2 ~éz tranz. A obţine o victorie, un succes. /<lat. reportare, it. riportare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REPURT//Á ma repórt intranz. A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
reportá (reportéz, reportát), vb. – A transfera, a face un report. Fr. reporter. Este dubletul lui repurta, vb. (a obţine), din lat. reportare (sec. XIX), cf. fr. remporter. – Der. report, s.n. (sumă anterioară), din fr. report; reportaj, s.n., din fr. reportage; reporter, s.m., din fr. (engl.) reporter; reportericesc, adj. (de reporteri).
(Dicţionarul etimologic român)
REPORTÁ vb. I. tr. A face un report; a trece pe pagina următoare totalul sumelor adunate de pe o pagină a unui registru. [< fr. reporter].
(Dicţionar de neologisme)
REPURTÁ vb. I. tr. A obţine, a câştiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter].
(Dicţionar de neologisme)
REPORTÁ vb. tr. 1. a face un report. 2. a trece pe hartă, planşetă etc. un punct prin coordonate. (< fr. reporter)
(Marele dicţionar de neologisme)
REPURTÁ vb. tr. a obţine o victorie, un succes. (< lat. reportare, it. riportare)
(Marele dicţionar de neologisme)
reportá vb., ind. prez. 1 sg. reportéz, 3 sg. şi pl. reporteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
repurtá (a-şi îndrepta gândurile) vb., ind. prez. 1 sg. repórt, 3 sg. şi pl. repoártă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
repurtá (a obţine un succes) vb., ind. prez. 1 sg. repurtéz, 3 sg. şi pl. repurteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REPURTÁ vb. 1. a câştiga, a cuceri, a dobândi, a obţine, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obţine. (A ~ un răsunător succes.)
(Dicţionar de sinonime)