reședință
[Sinonime]
REŞEDÍNŢĂ, reşedinţe, s.f. Sediul unei autorităţi sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ♢ Loc. adj. De reşedinţă = care serveşte drept sediu unei autorităţi sau unei persoane. – Din fr. résidence (după şedinţă).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REŞEDÍNŢ//Ă ~e f. 1) Sediu al unei autorităţi sau al unei persoane oficiale; rezidenţă. 2) Clădire sau localitate unde se află acest sediu; rezidenţă. /<fr. résidence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REŞEDÍNŢĂ s.f. Sediu, loc unde este instalată o autoritate sau o persoană oficială; localitate, clădire unde se află acest sediu. [Cf. fr. résidence, it. residenza].
(Dicţionar de neologisme)
REŞEDINŢĂ s. f. sediu al unei autorităţi sau al unei persoane oficiale; localitate, clădire unde se află acest sediu; rezidenţă. ♢ locul în care locuieşte temporar cineva. (după fr. résidence)
(Marele dicţionar de neologisme)
reşedínţă s. f. şedinţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REŞEDÍNŢĂ s. 1. sediu, (astăzi rar) rezidenţă, (înv.) sălaş, şedere, şezământ, (rusism înv.) stoliţă. (~ guvernului.) 2. v. capitală.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REŞEDÍNŢ//Ă ~e f. 1) Sediu al unei autorităţi sau al unei persoane oficiale; rezidenţă. 2) Clădire sau localitate unde se află acest sediu; rezidenţă. /<fr. résidence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REŞEDINŢĂ s. f. sediu al unei autorităţi sau al unei persoane oficiale; localitate, clădire unde se află acest sediu; rezidenţă. ♢ locul în care locuieşte temporar cineva. (după fr. résidence)
(Marele dicţionar de neologisme)
reşedínţă s. f. şedinţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REŞEDÍNŢĂ s. 1. sediu, (astăzi rar) rezidenţă, (înv.) sălaş, şedere, şezământ, (rusism înv.) stoliţă. (~ guvernului.) 2. v. capitală.
(Dicţionar de sinonime)