ritmica dex - definiţie, sinonime, conjugare
RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care are ritm; cadenţat, regulat. ♢ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exerciţiile se execută cadenţat şi cu acompaniament muzical. ♦ Care se referă la ritm. 2. S.f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie şi, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Ştiinţă care studiază simetria timpilor accentuaţi şi slabi, precum şi a diferitelor valori de note într-o compoziţie muzicală. ♦ Întrebuinţarea ritmului; totalitalea ritmurilor. – Din fr. rythmique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÍTMI//C ~că (~ci, ~ce) şi adverbial Care are ritm; care se execută în cadenţă; cadenţat. Bătăi ~ce. ♢ Gimnastică ~că exerciţii de gimnastică care se execută cadenţat şi cu acompaniament muzical. /<fr. rythmique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÍTMICĂ f. 1) Totalitate a regulilor care reglementează folosirea ritmului în poezie. 2) Ştiinţă care studiază ritmul în muzică. /<fr. rythmique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÍTMIC, -Ă adj. Care are ritm; cadenţat. ♦ Gimnastică ritmică = gimnastică având ca scop să imprime mişcărilor armonie şi siguranţă. [Cf. lat. rhytmicus, fr. rythmique].
(Dicţionar de neologisme)

RÍTMICĂ s.f. Parte a metricii care se ocupă cu regulile folosirii ritmului în poezie sau, rar, în proză; ritm. ♦ Disciplină care studiază simetria timpilor accentuaţi şi slabi, precum şi a valorilor notelor unei compoziţii muzicale. ♦ Folosirea ritmului; totalitatea ritmurilor. [Gen. -cii. / < fr. rythmique].
(Dicţionar de neologisme)

RÍTMIC, -Ă I. adj. referitor la ritm, care are ritm; ritmat. II. s. f. ansamblu de reguli privind folosirea ritmului (1); totalitatea ritmurilor. ♢ capitol al teoriei muzicii care se ocupă cu studiul ritmului. (< fr. rythmique)
(Marele dicţionar de neologisme)

rítmic adj. m., pl. rítmici; f. sg. rítmică, pl. rítmice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rítmică s. f., g.-d. art. rítmicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÍTMIC adj. 1. cadenţat, ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzică ~.) 3. intermitent, sacadat, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 4. regulat. (Mişcări ~.)
(Dicţionar de sinonime)

RÍTMICĂ s. (MUZ.) cadenţă, măsură, ritm, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Ritmic ≠ aritmic, neritmic
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ri rit ritm ritmi ritmic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica mica tmica itmica