ROTÚLĂ, rotule, s.f. 1. Os turtit, de formă aproximativ triunghiulară, aşezat în partea anterioară a genunchiului şi care închide în aşa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai întrün singur sens. 2. (Tehn.) Nucă (3). – Din fr. rotule, lat. rotula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROTÚL//A ~e f. 1) anat. Os în formă de disc, situat pe partea anterioară a genunchiu-lui, care contribuie la formarea articulaţiei. 2) tehn. Extremitate rotunjită a unei tije (utilizată la articulaţiile sferice). /<fr. rotule, lat. rotula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ROTÚLĂ s.f. 1. (Anat.) Os mic şi rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. Ax rotund. [< fr. rotule, cf. lat. rotula].
(Dicţionar de neologisme)
ROTÚLĂ s. f. 1. os mic şi rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. (tehn.) ax rotund; nucă. (< fr. rotule, lat. rotula)
(Marele dicţionar de neologisme)
rotúlă s. f., g.-d. art rotúlei; pl. rotúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ROTÚLĂ s. 1. (ANAT.) (pop.) oul genunchiului, (înv. şi reg.) scăfârlie, (Olt.) tuturigă. 2. (TEHN.) nucă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ROTÚL//A ~e f. 1) anat. Os în formă de disc, situat pe partea anterioară a genunchiu-lui, care contribuie la formarea articulaţiei. 2) tehn. Extremitate rotunjită a unei tije (utilizată la articulaţiile sferice). /<fr. rotule, lat. rotula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ROTÚLĂ s. f. 1. os mic şi rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. (tehn.) ax rotund; nucă. (< fr. rotule, lat. rotula)
(Marele dicţionar de neologisme)
rotúlă s. f., g.-d. art rotúlei; pl. rotúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ROTÚLĂ s. 1. (ANAT.) (pop.) oul genunchiului, (înv. şi reg.) scăfârlie, (Olt.) tuturigă. 2. (TEHN.) nucă.
(Dicţionar de sinonime)