scrijea
SCRIJ//EÁ ~éle f. reg. 1) Felie foarte subţire (dintr-un aliment, dintr-o legumă, dintr-un fruct). ~ de harbuz. 2) Varză murată în foi (folosită, mai ales, pentru sarmale). /<sl. scrižali
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scrijeá (-éle), s.f. – Felie, bucată, tăietură. – Var. scrijeală, scrijetură. Sb., cr. skriška, križka (Cihac, II, 334; Tiktin), din sb. krizati „a tăia”. – Der. scrijeli (var. scrijela, scrijila, scrijili), vb. (a zgîrîia, a rîcîi; a sfîşia, a rupe; a inciza; a grava), poate legat şi de sl. scrižalĭ „scîndură, tablă”; scrijelitură (var. scrijelătură, scrijălătură, scrijitură etc.), s.f. (zgîrîietură, tăietură; ruptură; fisură, plesnitură).
(Dicţionarul etimologic român)
scrijeá s. f., pl. scrijéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scrijeá (-éle), s.f. – Felie, bucată, tăietură. – Var. scrijeală, scrijetură. Sb., cr. skriška, križka (Cihac, II, 334; Tiktin), din sb. krizati „a tăia”. – Der. scrijeli (var. scrijela, scrijila, scrijili), vb. (a zgîrîia, a rîcîi; a sfîşia, a rupe; a inciza; a grava), poate legat şi de sl. scrižalĭ „scîndură, tablă”; scrijelitură (var. scrijelătură, scrijălătură, scrijitură etc.), s.f. (zgîrîietură, tăietură; ruptură; fisură, plesnitură).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)