secvență

SECVÉNŢĂ, secvenţe, s.f. 1. Succesiune de fenomene fizice sau ordinea de variaţie în timp a mărimilor unui sistem. 2. Şir de imagini sau de scene dintr-un film, care formează un anumit episod. ♦ Fig. Serie de fapte, de evenimente, de stări etc., care se succedă într-o anumită ordine şi formează un tot unitar. – Din fr. séquence. Cf. it. s e q u e n z a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SECVÉNŢ//Ă ~e f. 1) Serie de fapte care se succedă într-o anumită ordine şi formează un tot unitar. 2) Serie de imagini care formează un episod cinematografic. /<fr. séquence, lat. sequentia, it. sequenza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SECVÉNŢĂ s.f. 1. Serie de fapte, de scene sau de note muzicale consecutive. ♦ Şir de imagini sau de scene care formează o unitate într-un film. 2. Imn religios în proză, care se cânta la anumite sărbători catolice. [< fr. séquence, it. sequenza, cf. lat. sequentia < sequi – a urma].
(Dicţionar de neologisme)

SECVÉNŢĂ s. f. 1. succesiune de fenomene fizice; ordinea de variaţie în timp a mărimilor unui sistem. 2. şir de imagini sau de scene dintr-un film care formează o unitate. ♢ (fig.) serie de fapte, evenimente, stări etc. care se succedă într-o anumită ordine, formând un tot. 3. (muz.) transpunere, riguroasă sau liberă, pe alte teme a unei structuri melodice sau armonice; progresie (2). ♢ gen de cântări în muzica bisericească medievală care foloseau acest procedeu. (< fr. séquence, it. sequenza, lat. sequentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

SECVÉNT, -Ă adj. următor. (< lat. sequens)
(Marele dicţionar de neologisme)

secvénţă s. f., g-d. art. secvénţei; pl. secvénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secvént adj. m., pl. secvénţi; f. sg. secvéntă, pl. secvénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secvént, -ă, adj. (înv.) următor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)