sfârcâi

SFÂRCÂÍ, sfấrcâi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trece cu putere (şi cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. – Cf. s m â r c â i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

sfârcâí vb., ind. prez. 1 sg. sfârcâi/sfârcâiésc, imperf. 3 sg. sfârcâiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfârcâie/sfârcâiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SFÂRCÂÍ vb. v. biciui, priza, smiorcăi, şfichiui, trage.
(Dicţionar de sinonime)