spoitoarea

SPOITÓR, -OÁRE, spoitori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Persoană care se ocupă cu spoitul¹ (vaselor de bucătărie). 2. S.n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPOIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care se ocupă cu spoitul vaselor de aramă. /a spoi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

spoitór (persoană) s. m. (sil. spo-i-), pl. spoitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spoitór (bidinea) s. n. (sil. spo-i-), pl. spoitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spoitoáre (persoană) s. f. (sil. spo-i-), g.-d. art. spoitoárei; pl. spoitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SPOITÓR s. v. bidinea, zugrav.
(Dicţionar de sinonime)