spăsi

SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spăşí vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPĂŞÍ vb. IV. v. spăsi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

spăşí (-şésc, -ít), vb. – A plăti, a purifica. – Var. spăşi, ispăşi şi der. Sl. sŭpasti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 356). – Der. spăsenie, s.f. (ispăşire), din sl. sŭpasenije; spăsitor, adj. (expiator); Ispas, s.m. (sărbătoarea Înălţării Domnului), din sl. sŭpasŭ; ispaşe, s.f. (despăgubire pentru daunele provocate de vite în semănături), cf. pol. ispasz.
(Dicţionarul etimologic român)

spăsí vb., ind. prez. 1 sg. spăsésc, 3 sg. şi pl. spăséşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spăşí vb., v. spăsi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SPĂSÍ vb. v. căi, ispăşi, izbăvi, mântui, pocăi, purifica, răscumpăra, salva.
(Dicţionar de sinonime)