stereografă

STEREOGRÁF, -Ă, stereografi, -e, subst. 1. S.m. şi f. Persoană care se ocupă cu stereografia. 2. S.n. Instrument cu ajutorul căruia se face în chip rapid planul unui teren. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréographe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STEREOGRÁF, -Ă s.m. şi f. Specialist în stereografie. [Cf. fr. stéréographe].
(Dicţionar de neologisme)

STEREOGRÁF s.n. 1. Instrument care serveşte la desenarea formelor corpurilor solide de mici dimensiuni. 2. Aparat folosit la construcţia hărţilor şi a planurilor topografice pe baza stereogramelor. [Cf. fr. stéréographe].
(Dicţionar de neologisme)

STEREOGRÁF, -Ă I. s. m. f. specialist în stereografie. II. s. n. 1. instrument pentru desenarea formelor corpurilor solide de mici dimensiuni. 2. aparat folosit la construcţia hărţilor şi a planurilor topografice pe baza stereogramelor. (< fr. stéréographe)
(Marele dicţionar de neologisme)

stereográf (persoană) s. m. (sil. -re-o-graf), pl. stereográfi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stereográf (instrument) s. n. (sil. -re-o-graf), pl. stereográfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stereográfă (persoană) s. f. (sil. -re-o-gra-), g.-d. art. stereográfei; pl. stereográfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)