stetoscopie
STETOSCOPÍE s.f. Examen medical al unor organe interne cu ajutorul stetoscopului. – Din fr. stéthoscopie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STETOSCOPÍE f. Procedeu de auscultare a plămânilor, inimii etc. cu ajutorul stetoscopului. /<fr. stethoscopie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
STETOSCOPÍE s.f. Examen al plămânilor şi al inimii cu ajutorul stetoscopului. [Gen. -iei. / < fr. stéthoscopie].
(Dicţionar de neologisme)
STETOSCOPÍE s. f. examen al plămânilor şi al inimii cu stetoscopul (1). (< fr. stéthoscopie)
(Marele dicţionar de neologisme)
stetoscopíe s. f. (sil. mf. -sco-), art. stetoscopía, g.-d. art. stetoscopíei; pl. stetoscopíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STETOSCOPÍE f. Procedeu de auscultare a plămânilor, inimii etc. cu ajutorul stetoscopului. /<fr. stethoscopie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
STETOSCOPÍE s. f. examen al plămânilor şi al inimii cu stetoscopul (1). (< fr. stéthoscopie)
(Marele dicţionar de neologisme)
stetoscopíe s. f. (sil. mf. -sco-), art. stetoscopía, g.-d. art. stetoscopíei; pl. stetoscopíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)