stindard

STINDÁRD, stindarde, s.n. 1. Steag, drapel. ♢ Expr. A ridica stindardul revoltei (sau luptei etc.) = a porni, a declanşa o revoltă (sau o luptă etc.). 2. Fig. Tabără, front. ♦ Simbol de luptă, de înfrăţire. – Din it. stendardo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STINDÁRD ~e n. 1) înv. Piesă de stofă ataşată la un suport, purtând culorile, emblemele unei naţiuni, ale unui stat, ale unei unităţi militare sau ale unei organizaţii, servind ca semn distinctiv al acestora; steag; flamură; drapel. 2) fig. Simbol de luptă, de adeziune, de solidaritate, de înfrăţire. ♢ A ridica ~ul luptei a porni la luptă. /<it. stendardo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stindárd (-de), s.n. – Drapel, steag. It. stendardo.
(Dicţionarul etimologic român)

STINDÁRD s.n. 1. Steag de război; drapel. 2. (Fig.) Tabără, front. ♦ (Fig.) Simbol de luptă, de înfrăţire. 3. (Bot.) Porţiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. [Pl. -de, -duri. [< it. stendardo].
(Dicţionar de neologisme)

STINDÁRD s. n. 1. steag de război; drapel. 2. (fig.) tabără, front. ♢ (fig.) simbol de luptă, de înfrăţire. 3. porţiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. (< it. stendardo)
(Marele dicţionar de neologisme)

stindárd s. n., pl. stindárde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STINDÁRD s. drapel, steag, (livr. şi poetic) flamură, (rar) bandieră, (înv. şi reg.) banderiu, prapur. (~ul unei ţări.)
(Dicţionar de sinonime)