strivind

STRIVÍ, strivésc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. şi refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleşi sau a fi copleşit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRIV//Í ~ésc tranz. 1) A face să se strivească; a turti. A-şi ~ un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. ~ o insectă. 3) fig. A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) fig. A copleşi de griji, necazuri, probleme. /<sl. sutryvati, sutrivati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STRIV//Í pers. 3 se ~éşte intranz. A-şi pierde forma (prin presare, strângere, apăsare); a se turti. /<sl. sutryvati, sutrivati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

striví (-vésc, ít), vb. – A turti, a stîlci. Sl. sŭtryvati (Cihac, II, 374; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 48). – Der. strivitor, adj. (zdrobitor, apăsător).
(Dicţionarul etimologic român)

striví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strivésc, imperf. 3 sg. striveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. striveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STRIVÍ vb. 1. a stâlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropşi, a zobi, (înv. şi reg.) a struci, (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. v. zdrobi. 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii, pentru a face mustul.) 4. v. terciui. 5. v. bate.
(Dicţionar de sinonime)

STRIVÍ vb. v. nimici, snopi, stâlci.
(Dicţionar de sinonime)