strivire

STRIVÍ, strivésc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. şi refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleşi sau a fi copleşit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRIVÍRE s.f. Acţiunea de a (se) strivi. – V. strivi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRIV//Í ~ésc tranz. 1) A face să se strivească; a turti. A-şi ~ un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. ~ o insectă. 3) fig. A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) fig. A copleşi de griji, necazuri, probleme. /<sl. sutryvati, sutrivati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STRIV//Í pers. 3 se ~éşte intranz. A-şi pierde forma (prin presare, strângere, apăsare); a se turti. /<sl. sutryvati, sutrivati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

striví (-vésc, ít), vb. – A turti, a stîlci. Sl. sŭtryvati (Cihac, II, 374; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 48). – Der. strivitor, adj. (zdrobitor, apăsător).
(Dicţionarul etimologic român)

striví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strivésc, imperf. 3 sg. striveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. striveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

strivíre s. f., g.-d. art. strivírii; pl. strivíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STRIVÍ vb. 1. a stâlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropşi, a zobi, (înv. şi reg.) a struci, (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. v. zdrobi. 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii, pentru a face mustul.) 4. v. terciui. 5. v. bate.
(Dicţionar de sinonime)

STRIVÍ vb. v. nimici, snopi, stâlci.
(Dicţionar de sinonime)

STRIVÍRE s. 1. stâlcire, turtire, zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) stropşire, zobire, (înv.) strop-şitură. (~ unei insecte.) 2. v. terciuire.
(Dicţionar de sinonime)