străluminare

STRĂLUMINÁ, străluminez, vb. I. Intranz. şi tranz. (Rar) A lumina puternic. – Stră- + lumina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRĂLUMINÁRE, străluminări, s.f. (Rar) Acţiunea de a strălumina; lumină puternică. – V. strălumina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

străluminá vb., ind. prez. 1 sg. străluminéz, 3 sg. şi pl. strălumineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

strălumináre s. f., g.-d. art. străluminării; pl. străluminări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STRĂLUMINÁ vb. v. luci, scânteia, sclipi, sticli, străluci.
(Dicţionar de sinonime)

STRĂLUMINÁRE s. v. lucire, lumină, scânte-iere, sclipire, sticlire, strălucire.
(Dicţionar de sinonime)