stupefia

STUPEFIÁ, stupefiéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A produce uimire; a ului, a năuci, a uimi. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupéfier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STUPEFI//Á ~éz tranz. A uimi peste măsură; a ului. /<fr. stupéfier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STUPEFIÁ vb. I. tr. A uimi, a ului, a năuci. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. stupéfier, cf. lat. stupefacere < stupor – uluire, facere – a face].
(Dicţionar de neologisme)

STUPEFIÁ vb. tr. a produce uimire, a ului, a năuci; a sidera. (< fr. stupéfier)
(Marele dicţionar de neologisme)

stupefiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. stupefiéz, 3 sg. şi pl. stupefiáză, 1 pl. stupefiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. stupefiéze; ger. stupefiínd (sil. -fi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STUPEFIÁ vb. 1. v. uimi. 2. a năuci, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)