subsidență
SUBSIDÉNŢĂ, subsidenţe, s.f. 1. Mişcare de coborâre a unei mase de aer în atmosferă, însoţită de încălzirea aerului. 2. (Geol.) Proces de coborâre treptată a scoarţei terestre, care are loc în bazinele de sedimentare. – Din fr. subsidence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUBSIDÉNŢĂ s.f. Mişcare de coborâre a unor mase de aer atmosferic, însoţită de încălzirea aerului. ♦ Coborâre repetată, discontinuă a fundului unei mări, unde se acumulează depozite sedimentare de grosime mare. [Cf. fr. subsidence, lat. subsidentia – sediment].
(Dicţionar de neologisme)
SUBSIDÉNŢĂ s. f. 1. (met.) mişcare de coborâre a unor mase de aer atmosferic, însoţită de încălzirea acestora. 2. scufundare lentă şi progresivă a fundului unui bazin sau a unei depresiuni, odată cu sedimentarea acestora. ♢ proces de coborâre lentă a suprafeţei solului ca urmare a pierderii unor componente ale acestuia. (< fr. subsidence, lat. subsidentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
subsidénţă s. f., g.-d. art. subsidénţei; pl. subsidénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUBSIDÉNŢĂ s.f. Mişcare de coborâre a unor mase de aer atmosferic, însoţită de încălzirea aerului. ♦ Coborâre repetată, discontinuă a fundului unei mări, unde se acumulează depozite sedimentare de grosime mare. [Cf. fr. subsidence, lat. subsidentia – sediment].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
subsidénţă s. f., g.-d. art. subsidénţei; pl. subsidénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)