sărbătorită

SĂRBĂTORÍT, -Ă, sărbătoriţi, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) căreia i se fac manifestări de simpatie, de admiraţie, de preţuire etc. pentru meritele, realizările etc. sale cu prilejul zilei de naştere, a zilei onomastice etc. – V. sărbători.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SĂRBĂTORÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A SĂRBĂTORI. 2) şi substantival (despre persoane) Căruia i se organizează cu o anumită ocazie o manifestare festivă (relevându-i meritele). /v. a sărbători
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)