tetralogie

TETRALOGÍE, tetralogii, s.f. Serie de patru piese de teatru (trei tragedii şi o dramă satirică) pe care poeţii greci o prezentau la concursuri. ♦ P. ext. Serie de patru opere literare sau muzicale unite printr-o idee comună. – Din fr. tétralogie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TETRALOGÍ//E ~i f. 1) Ansamblu de patru opere literare sau muzicale care aparţin aceluiaşi autor şi sunt legate prin subiect, idee principală, eroi comuni. 2) (în Grecia antică) Serie de patru piese de teatru (trei tragedii şi o dramă satirică) prezentată la concursurile publice. [G.-D. tetralogiei; Sil. te-tra-] /<fr. tétralogie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TETRALOGÍE s.f. (Ant.) Reunire de patru piese (trei tragedii şi o dramă satirică), pe care poeţii greci le prezentau la concursurile publice instituite cu ocazia diverselor sărbători. ♦ Serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o idee comună. [Gen. -iei. / < fr. tétralogie, cf. gr. tetralogia < tetra – patru, logos – vorbire].
(Dicţionar de neologisme)

TETRALOGÍE s. f. 1. (ant.) reunire de patru piese (trei tragedii şi o dramă satirică) pe care poeţii tragici greci le prezentau la concursurile publice. 2. serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o temă comună. 3. tetradă (1). (< fr. tétralogie)
(Marele dicţionar de neologisme)

tetralogíe s. f. (sil. -tra-), art. tetralogía, g.-d. art. tetralogíei; pl. tetralogíi, art. tetralogíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)