tonalitate
[Sinonime]
TONALITÁTE, tonalităţi, s.f. I. 1. Ansamblul legilor care stau la baza gamelor. ♦ Raportul dintre sunetele unei scări muzicale faţă de acordul ei principal. 2. (Lingv.) Înălţime caracteristică a unei vocale în scara normală a tonurilor. ♦ Intonaţie deosebită în unele limbi a unor cuvinte cu sens diferit care se scriu la fel. II. 1. Ton2 (II 1). 2. Ton2 (II 2). ♦ Ambianţă cromatică specifică unui tablou. – Din fr. tonalité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TONALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Ansamblu de legi care stau la baza gamelor. 2) Gamă care stă la baza unei compoziţii muzicale. 3) (în unele limbi) Intonaţie diferită a unor cuvinte, formate din aceleaşi sunete, dar deosebite prin sens. 4) Particularitate dominantă a unei scrieri (literare). 5) Culoare dominantă a unei picturi. /<fr. tonalité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TONALITÁTE s.f. I. 1. Ansamblul legilor care stau la baza gamelor. ♦ Gamă care stă la baza unei compoziţii muzicale. 2. Intonaţie deosebită, în unele limbi, a unor cuvinte, care se scriu la fel, dar au sensuri diferite. II. 1. Nuanţă a culorilor. 2. Trăsătură dominantă, notă specifică a unei scrieri. [Cf. fr. tonalité].
(Dicţionar de neologisme)
TONALITÁTE s. f. 1. (muz.) complex de relaţii de natură armonică stabilit între sunetele modurilor major şi minor cu sunetul principal (tonica.). ♢ gamă care stă la baza unei compoziţii muzicale. 2. intonaţie, modulaţie a vorbirii. 3. nuanţă a culorilor; ambianţă cromatică a unei picturi. 4. trăsătură dominantă, notă specifică a unei scrieri, a gândirii, a unei stări sufleteşti etc. (< fr. tonalité)
(Marele dicţionar de neologisme)
tonalitáte s. f., g.-d. art. tonalităţii; pl. tonalităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TONALITÁTE s. 1. (MUZ.) ton, (livr. înv.) son. (În ce ~ e scrisă bucata?) 2. v. inflexiune. 3. (FON.) înălţime, ton. (Chineza literară are patru ~ăţi.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TONALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Ansamblu de legi care stau la baza gamelor. 2) Gamă care stă la baza unei compoziţii muzicale. 3) (în unele limbi) Intonaţie diferită a unor cuvinte, formate din aceleaşi sunete, dar deosebite prin sens. 4) Particularitate dominantă a unei scrieri (literare). 5) Culoare dominantă a unei picturi. /<fr. tonalité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TONALITÁTE s. f. 1. (muz.) complex de relaţii de natură armonică stabilit între sunetele modurilor major şi minor cu sunetul principal (tonica.). ♢ gamă care stă la baza unei compoziţii muzicale. 2. intonaţie, modulaţie a vorbirii. 3. nuanţă a culorilor; ambianţă cromatică a unei picturi. 4. trăsătură dominantă, notă specifică a unei scrieri, a gândirii, a unei stări sufleteşti etc. (< fr. tonalité)
(Marele dicţionar de neologisme)
tonalitáte s. f., g.-d. art. tonalităţii; pl. tonalităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TONALITÁTE s. 1. (MUZ.) ton, (livr. înv.) son. (În ce ~ e scrisă bucata?) 2. v. inflexiune. 3. (FON.) înălţime, ton. (Chineza literară are patru ~ăţi.)
(Dicţionar de sinonime)