trianglu

TRIÁNGLU, triangluri, s.n. Instrument muzical de percuţie făcut dintr-o bară cilindrică de oţel îndoită în formă de triunghi, care se loveşte cu o baghetă din acelaşi material; triunghi (3). [Pr.: tri-an-] – Din fr. triangle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIÁNGLU ~ri n. Instrument muzical de percuţie constând dintr-o vergea de oţel, îndoită în formă de triunghi, care, fiind lovită cu o baghetă din acelaşi metal, emite sunete cristaline. [Sil. tri-an-glu] /<fr. triangle, it. triangolo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIÁNGLU s.n. Instrument muzical de percuţie alcătuit dintr-un triunghi de metal care se ţine cu mâna şi se loveşte cu o baghetă metalică. [Pron. tri-an-. / < fr. triangle, cf. it. triangolo, germ. Triangel].
(Dicţionar de neologisme)

TRIÁNGLU s. n. instrument muzical de percuţie dintr-un cadru de oţel triunghiular suspendat, lovit cu o baghetă metalică. (< fr. triagle)
(Marele dicţionar de neologisme)

triánglu s. n. (sil. tri-an-), art. triánglul; pl. triángluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRIÁNGLU s. (MUZ.) triunghi.
(Dicţionar de sinonime)