tribună

TRIBÚNĂ, tribune, s.f. 1. Construcţie din lemn, din beton, din piatră etc., de obicei cu mai multe rânduri de bănci aşezate în amfiteatru, de unde spectatorii pot privi desfăşurarea unei festivităţi, a unei parade, a unei competiţii etc.; p. restr. fiecare dintre cele două laturi lungi ale acestei construcţii (având cea mai bună vizibilitate). 2. Loc înălţat, platformă, estradă pe care stă cel ce vorbeşte în faţa publicului. – Din fr. tribune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIBÚN//Ă ~e f. 1) Estradă sau loc înălţat de unde un orator se adresează publicului. 2) Construcţie cu mai multe rânduri de bănci aşezate în amfiteatru, de unde se poate urmări desfăşurarea unei competiţii sportive sau a unei festivităţi. 3) fig. Focar de difuzare în public a unor idei. /<fr. tribune, it. tribuna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIBÚNĂ s.f. 1. Estradă, loc înălţat de unde vorbesc oratorii. 2. Construcţie în formă de platformă de unde publicul sau un număr restrâns de persoane pot asista la o sărbătorire, la o demonstraţie etc. ♦ Construcţii anexe ale terenurilor de sport, destinate spectatorilor. 3. Galerie situată deasupra navelor laterale ale unei biserici. [Pl. -ne, -ni. / < fr. tribune, cf. it., lat.med. tribuna].
(Dicţionar de neologisme)

TRIBÚNĂ s.f. ~ 3. Galerie deasupra navelor laterale ale unei biserici; emporă. (cf. fr. tribune, it., lat. tribuna)
(Marele dicţionar de neologisme)

tribúnă s. f., g.-d. art. tribúnei; pl. tribúne
(Dicţionar ortografic al limbii române)